MASH , varianta romaneasca
Episodul 3
Vlad Alexandru Stoicescu si Andrei Craciun, redactori la publicatia Evenimentul Zilei au rescris scenariul celebrului serial american MASH, oferindu-ne marturiile unor veterane de Cruce Rosie care au mers la capatul lumii pentru a recladi destine. Multumim celor doi autori pentru dedicatia si sprijinul oferit Crucii Rosii in transmiterea mai departe a acestor “povesti”.
Povestea Mariei Visoiu si a Anetei Neculau
“Cu fierastraul le-am amputat piciorul”
Maria Visoiu si Aneta Neculau sunt alte doamne speciale din istoria Societatii Nationale a Crucii Rosii. La 84 de ani, Maria Visoiu e veterana a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, unde a fost “nu ranita, ci ciuruita!”. Explica simplu: “Cand a fost cu mobilizarile, am fost prima chemata. Aveam si un fel de-a fi, niciodata n-am zis nu. Ma lasa un doctor de obosita si ma lua urmatorul de odihnita”.
Doamna Maria a fost peste tot in timpul razboiului, la Craiova, la Constanta, la Sibiu. S-a “plimbat” chiar si cu un tren sanitar, incercand sa inchida ranile unei Romanii rupte la mijlocul marilor interese ale conflictului global. in razboi, asistenta a ingrijit pacienti carora “cu fierastraul din curte le-am amputat piciorul, dezinfectand doar cu iod. Unii traiesc si acum. Niculae Martincu, din Falticeni, imi mai scrie din cand in cand, intrebandu-ma cum ma simt…”.
Desi nu a regretat niciodata ajutorul umanitar pe care l-a acordat o viata, Maria Visoiu incearca sa uite ororile pe care le-a vazut si trait: “Nu prea ma mai uit pe fotografii, am avut o viata asa de grea incat nu mai vreau sa ma incarc negativ”.
Aneta Neculau este cea de-a treia romanca in viata care a fost rasplatita cu “Florence Nightingale”, cea mai inalta distinctie a Crucii Rosii la nivel global. 25 de ani a facut voluntariat, traind o viata dubla. In timpul zilei - supraveghetoare la Directia de Telecomunicatii din Capitala, dupa program - voluntara.
La cutremurul din 1977 a umblat printre blocuri daramate, dand primul ajutor. Mai tarziu, in anii ’80, a ajuns diriginta de curs a Crucii Rosii la Spitalul Militar. Desi aproape octogenara, doamna Neculau nu se opreste nici astazi: “Mai am activitate doar cu copiii din fata blocului. ‘Tanti, ma doare aici’, le mai dau un pansament…”.
Articol aparut in Evenimentul Zilei, 15 februarie 2009
