Crucea Rosie blog
 
 
 
Radu Sigheti - “Daca nu ar fi fotoreporterii, nimeni nu ar cunoaste drama si trauma provocata de conflicte”
August 12, 2009 la ora 16:18, de admin
Jurnalistul Radu Sigheti, recunoscut in lumea presei din tara si din strainatate pentru experienta sa ca fotoreporter in zonele de conflict, a fost invitatul special al Crucii Rosii Romana la evenimentul de deschidere al expozitiei Lumea noastra in razboi.

Radu Sigheti despre expozitia Lumea noastra in razboi:

Hidosenia razboiului este enorma, multi oameni nici nu o pot imagina. Apa trece, pietrele raman. Conflictul trece, cum ramane cu supravietuitorii, cum ramane cu cei mutilati pe viata? Expozitia foto “Lumea noastra in razboi” ne da un raspuns, ne arata determinarea si hotararea oamenilor loviti de un conflict armat, puterea lor de a se adapta si de a supravietui cu multele cicatrici lasate. Nu poti trece nepasator prin fata imaginii cu oamenii care invata sa mearga in carje, prin fata imaginii femeii care are puterea sa cante dupa ce a fost violata si sotul ei a fost macelarit in fata sa, nu poti sa nu te uiti in ochii baiatului intins pe pat cu piciorul amputat. Privind oricare dintre fotografii vedem rezultatele razboiului, suferinta semenilor nostri care au fost transformati pentru totdeauna fizic si psihic.

Fotografii de presa sint la randul lor atinsi de conflict si de suferinta semenilor. Sensibilitatea si emotiile fotoreporterului in fata unui asemenea subiect este esenta acestor imagini zguduitoare care in acelasi timp iti dau speranta. Un fotograf care a participat la un conflict armat cunoste foarte bine ce se intampla, este constient de riscuri dar cumva gaseste puterea de a merge intr-o zona de conflict urmandu-si dorinta de a arata lumii ceea ce se intimpla. Un fotoreporter reprezinta de fapt pe toata lumea, pe tine, pe prietenii, vecinii tai, colegii de servici sau orice om de pe strada, sunt acel Ochi Public, prin obiectivul aparatului lor imaginile ajung in fata tuturor celor care nu au ajuns intr-o zona de conflict si poate nu vor ajunge niciodata acolo. Daca nu ar fi ei, nimeni nu ar cunoaste drama si trauma provocata de conflicte.

img_14934

img_15203

radu-sigheti5


 
 
Noul Spot TV al Crucii Rosii Romane
August 11, 2009 la ora 16:17, de admin
Noul spot TV Crucea Rosie acum si pe blog. Fii Voluntar! Fii Crucea Rosie!
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
 
 
60 de ani de la adoptarea Conventiilor de la Geneva
la ora 11:40, de admin
La data de 12 august 2009 de implinesc 60 de ani de la adoptarea Conventiilor de la Geneva privind protectia persoanelor care nu iau parte la ostilitati, acestea reprezentând la nivel mundial, o adevarata piatra de hotar in privinta modului in care sunt purtate razboaiele.

Crucea Rosie Romana aniverseaza acest moment prin lansarea unei expozitii de fotografii “Lumea noastra in razboi”, care reflecta consecintele conflictelor armate, expozitie prezenta in marile capitale ale lumii.

Cele 15 fotografii reprezinta diferite ipostaze surprinse de fotografi de razboi celebri, respectiv James Nachtwey, Ron Haviv, Chris Morris, Franco Pagetti and Antonin Kratochvil, in conflictele din Afganistan, Filipine, Liban, Columbia, Haiti, Georgia, Liberia, Republica Democrata Congo.

Expozitia “Lumea noastra in razboi” va fi prezenta pe gardul exterior al Muzeului National de Arta al Romaniei de pe Calea Victoriei nr. 49, in perioada 12 - 31 august a.c.

In 2009, Francisco, in varsta de 20 de ani, a pasit fara sa isi dea seama pe un camp minat, impreuna cu un prieten. Francisco si-a pierdut in explozie piciorul drept, iar prietenul sau si-a pierdut definitiv vederea. El se gaseste acum la spitalul Universitar din Pasto, unde primeste ingrijiri.   Minele anti-personal si explozibilul lasat la voia intamplarii inca fac ravagii in multe comunitati rurale din Columbia. Cultivarea pamantului este imposibila in locuri minate - din cauza lor, oamenii sunt nevoiti sa-si paraseasca casele si pamanturile. Foto: Franco Pagetti/ICRC/VII

In 2009, Francisco, in varsta de 20 de ani, a pasit fara sa isi dea seama pe un camp minat, impreuna cu un prieten. Francisco si-a pierdut in explozie piciorul drept, iar prietenul sau si-a pierdut definitiv vederea. El se gaseste acum la spitalul Universitar din Pasto, unde primeste ingrijiri. Minele anti-personal si explozibilul lasat la voia intamplarii inca fac ravagii in multe comunitati rurale din Columbia. Cultivarea pamantului este imposibila in locuri minate - din cauza lor, oamenii sunt nevoiti sa-si paraseasca casele si pamanturile. Foto: Franco Pagetti/ICRC/VII

Fotbalul invalizilor este sursa unor mari sperante pentru unul din cele mai marginalizate grupuri ale tarii: tinerii. Ei sunt, marea majoritate, victime ale razboiului. Faptul ca unii dintre ei au participat la razboi adauga si mai mult la stigmatizarea grupului.  “Cand ii intrebi cum s-au simtit dupa ce au fost amputati, multi dintre ei spun ca au vrut sa se sinucida” spune Paul A.Tolbert, antrenor principal la echipa nationala a invalizilor. “Viata nu mai avea sens pentru ei. Fotbalul invalizilor le-a redat speranta. Sa luam de exemplu barbatul care a fost numit cel mai valoros jucator in recenta Cupa de Fotbal pentru invalizi a Africii. El a fost un jucator foarte bun, dar si-a pierdut speranta cand piciorul i-a fost amputat. Cand m-am dus sa-l recrutez i-am spus “Poti s-o faci. Mai e inca o sansa pentru tine.” El a devenit mai increzator si, ce e cel mai important, stie acum ca ceea ce nu a putut face, sa castige un razboi cand a avut doua picioare, face acum cu un singur picior.” Foto:Christopher Morris/ICRC/VII

Fotbalul invalizilor este sursa unor mari sperante pentru unul din cele mai marginalizate grupuri ale tarii: tinerii. Ei sunt, marea majoritate, victime ale razboiului. Faptul ca unii dintre ei au participat la razboi adauga si mai mult la stigmatizarea grupului. “Cand ii intrebi cum s-au simtit dupa ce au fost amputati, multi dintre ei spun ca au vrut sa se sinucida” spune Paul A.Tolbert, antrenor principal la echipa nationala a invalizilor. “Viata nu mai avea sens pentru ei. Fotbalul invalizilor le-a redat speranta. Sa luam de exemplu barbatul care a fost numit cel mai valoros jucator in recenta Cupa de Fotbal pentru invalizi a Africii. El a fost un jucator foarte bun, dar si-a pierdut speranta cand piciorul i-a fost amputat. Cand m-am dus sa-l recrutez i-am spus “Poti s-o faci. Mai e inca o sansa pentru tine.” El a devenit mai increzator si, ce e cel mai important, stie acum ca ceea ce nu a putut face, sa castige un razboi cand a avut doua picioare, face acum cu un singur picior.” Foto: Christopher Morris/ICRC/VII